POSIBILITĂȚILE COMBINATORII ALE NUMERALULUI: acord, „de”, cazuri și funcții - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Mă uit dacă lângă numeral există un substantiv la care se potrivește întrebarea „câți? câte?” sau „al câtelea? a câta?”.
2. a) „Câte bilete?” Patru. Numeralul determină substantivul „bilete”.
3. b) După „doi” nu urmează niciun substantiv. Numeralul înlocuiește grupul „doi invitați”, deci ține locul substantivului.
4. c) „Al câtelea etaj?” Al șaselea. Numeralul stă după substantivul articulat „etajul” și îl determină.
5. d) „Al treilea” înlocuiește grupul „al treilea desen”: ține locul substantivului.
6. e) „A câta zi?” A doua. Numeralul determină substantivul „zi”.

Răspuns: Pe lângă substantiv: a) „patru” (bilete), c) „al șaselea” (etajul), e) „A doua” (zi). În locul substantivului: b) „doi” (invitați), d) „al treilea” (desen).

1. Aflu genul fiecărui substantiv cu proba „un / o” la singular și „doi / două” la plural.
2. a) „o scrisoare”: feminin, deci „două”. b) „un băiat”: masculin, deci „doisprezece”. c) „o pisică”: feminin, deci „douăsprezece”.
3. d) „o lucrare”: feminin, deci ordinalul cu „a” și terminația „-a”: „a doua”. e) „un popas”: neutru, care la singular se poartă ca masculinul, deci „al cincilea”.
4. f) „un dosar, două dosare”: neutru. La plural, neutrul ia forma de feminin, deci „două”.

Răspuns: a) două scrisori; b) doisprezece băieți; c) douăsprezece pisici; d) a doua lucrare; e) al cincilea popas; f) două dosare.

1. Regula: de la douăzeci în sus, între numeral și substantiv se pune de obicei „de”; până la nouăsprezece, nu.
2. a) 19 este sub douăzeci: „nouăsprezece elevi”. c) 15: „cincisprezece minute”. f) 11: „unsprezece jucători”.
3. b) 20: „douăzeci de elevi”. d) 45: „patruzeci și cinci de minute”. e) 100: „o sută de pagini”.
4. Verific scrierea: numeralele de la unsprezece la nouăsprezece se scriu într-un cuvânt („cincisprezece”, nu „cinci sprezece”).

Răspuns: a) nouăsprezece elevi; b) douăzeci de elevi; c) cincisprezece minute; d) patruzeci și cinci de minute; e) o sută de pagini; f) unsprezece jucători.

1. a) Întreb „desenul cui?”: e nevoie de genitiv. Ordinalul cu „al” trece la genitiv prin „cel de”: „celui de-al doilea concurent”.
2. b) „Antrenorul cui?”: tot genitiv. La feminin: „celei de-a treia”, iar substantivul ia și el forma de genitiv: „echipe”.
3. c) „Cui i-a înmânat?”: dativ. „Primul” primește terminația de dativ: „primului elev”.
4. d) „Cui le-am explicat?”: dativ. Cardinalul „patru” nu își schimbă forma; cazul se vede din articolul demonstrativ „celor”: „celor patru jucători noi”.

Răspuns: a) „celui de-al doilea concurent” (genitiv); b) „celei de-a treia echipe” (genitiv); c) „primului elev” (dativ); d) „celor patru jucători noi” (dativ).

1. a) „Doi” ține locul unui substantiv (doi colegi). Grupul „dintre colegii mei” îl determină (care doi?): atribut substantival prepozițional, cu prepoziția „dintre”. Pentru numeral întreb „cine a câștigat?”: „doi”, deci subiect.
2. b) „Din șir” determină numeralul (care prim?): atribut substantival prepozițional, cu prepoziția „din”. Verbul „a se gândi” cere prepoziția „la”: „la cine m-am gândit?”, deci „primul” este complement prepozițional.
3. c) „Dintre vecini” determină numeralul: atribut substantival prepozițional. „Pe cine am ajutat?”: „pe trei”, deci complement direct. Pronumele „i-” îl dublează.

Răspuns: a) determinant: „dintre colegii mei” (atribut substantival prepozițional); „doi” = subiect. b) determinant: „din șir” (atribut substantival prepozițional); „primul” = complement prepozițional. c) determinant: „dintre vecini” (atribut substantival prepozițional); „trei” = complement direct.

1. Caut subiectul cu întrebarea „cine?”. Grupul de după „dintre” este atribut, nu subiect, deci nu el hotărăște acordul.
2. a) Cine a trecut linia? „Primul”, la singular. Predicatul stă la singular: „a trecut”.
3. b) Cine este medic? „A doua”, la singular. Verbul copulativ stă la singular: „este”.
4. c) Ce a fost compus de elevi? „Trei” (dintre cântece), la plural. Predicatul stă la plural, iar participiul „compuse” are forma de plural potrivită pentru „cântece”.

Răspuns: a) „a trecut”; b) „este”; c) „au fost compuse”. Predicatul se acordă cu numeralul-subiect, nu cu substantivul de după „dintre”.

1. a) Pun numeralul lângă un substantiv feminin, pe care îl determină: „A doua probă a fost cea mai grea.” A câta probă? A doua.
2. b) Scot substantivul și las numeralul să răspundă la „cine?”. Contextul trebuie să arate ce înlocuiește: „Dintre surori, a doua a câștigat premiul.”
3. c) Îl leg de subiect printr-un verb copulativ: „Echipa noastră a fost a doua.” Ce a fost echipa? A doua.
4. d) Aleg un verb care cere o prepoziție fixă: „a se gândi la”. „Din cele două povești, mă gândesc mereu la a doua.” La care mă gândesc? La a doua.
5. Verific că la b), c) și d) substantivul lipsește, iar numeralul are valoare substantivală; la a) are valoare adjectivală.

Răspuns: De exemplu: a) „A doua probă a fost cea mai grea.” b) „Dintre surori, a doua a câștigat premiul.” c) „Echipa noastră a fost a doua.” d) „Din cele două povești, mă gândesc mereu la a doua.” Se acceptă orice propoziții corecte.

1. A. „a doua” stă lângă substantivul „zi” (a câta zi?): atribut adjectival.
2. „doi” nu are substantiv lângă el; cine a cerut o pauză? „doi”: subiect. Predicatul „au cerut” e la plural, acordat cu „doi”.
3. „primului” este la dativ; cui i-a dat ghidul? „primului”: complement indirect, dublat de pronumele „i-”.
4. „pe al doilea”: pe cine l-a lăsat? Complement direct, dublat de pronumele „l-”.
5. „a treia” se leagă de subiectul „cabana” prin verbul copulativ „era”: nume predicativ.
6. B. „doi dintre prieteni”: „dintre prieteni” îl determină pe „doi”. Se acceptă și „a treia de pe traseu”.
7. C. 25 este peste douăzeci, deci se pune „de”: „douăzeci și cinci de marcaje”.

Răspuns: A. „a doua”: atribut adjectival; „doi”: subiect; „primului”: complement indirect; „al doilea”: complement direct; „a treia”: nume predicativ. B. „doi dintre prieteni” (sau „a treia de pe traseu”). C. „douăzeci și cinci de marcaje”.