PREZENTAREA TEXTULUI: titluri, imagini, scheme și alte elemente grafice - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele a V-a și a VIII-a)

1. Citesc descrierea și notez tot ce nu este text obișnuit, scris în paragrafe.
2. Elementele care organizează textul scris: titlul, subtitlurile, tabelul cu prețuri, lista cu reguli.
3. Elementele vizuale inserate: fotografia serei (cu legendă) și harta aleilor, care e un desen simplificat.
4. Legenda nu este un element separat: însoțește fotografia și spune ce arată ea.

Răspuns: Organizează textul: titlul, subtitlurile, tabelul, lista. Elemente vizuale: fotografia (cu legendă) și harta aleilor.

1. Mă întreb, pentru fiecare situație: arăt un lucru real, un lucru imaginar, o succesiune de etape sau niște numere?
2. a) Biserica este un loc real: fotografia arată exact cum arată.
3. b) Dragonul nu există, deci nu poate fi fotografiat: desenul.
4. c) Sunt etape, una după alta: o schemă cu săgeți între ele.
5. d) Sunt numere care se schimbă de la un an la altul: un grafic.

Răspuns: a) fotografie (loc real); b) desen (ființă imaginară); c) schemă (etape, cu săgeți); d) grafic (numere de la un an la altul).

1. Îmi amintesc rolurile: bold pentru ideile-cheie, italic pentru titluri de opere și cuvinte străine, listă pentru informații de același fel.
2. a) Titlul unei cărți: italic. d) Cuvântul străin: tot italic.
3. b) Ideea cea mai importantă: bold.
4. c) Materialele sunt informații de același fel: listă cu puncte.
5. e) Pașii au o ordine: listă numerotată.

Răspuns: a) italic; b) bold; c) listă cu puncte; d) italic; e) listă numerotată.

1. O legendă bună este scurtă și spune ce arată imaginea: ce, cine, unde, când, atât cât e nevoie.
2. a) Spun cine, ce face, unde și când: elevii clasei a V-a B, plantarea, curtea școlii, aprilie.
3. b) Spun ce arată desenul și că e desenat de mine.
4. c) Numesc fenomenul pe care îl arată schema, nu repet toate săgețile.

Răspuns: De exemplu: a) „Elevii clasei a V-a B plantează copaci în curtea școlii, aprilie.” b) „Drumul meu de acasă până la școală (desen propriu).” c) „Circuitul apei în natură.”

1. Problema 1: tot textul e îngroșat. Când totul e scos în evidență, nimic nu mai iese în evidență. Las îngroșate doar două-trei idei-cheie.
2. Problema 2: pisica nu are legătură cu reciclarea. O înlocuiesc cu o imagine utilă, de exemplu coșurile de reciclare din școală, cu legendă.
3. Problema 3: graficul fără titlu nu spune ce arată. Îi pun un titlu scurt („Hârtie strânsă în fiecare lună”).
4. Problema 4: o explicație (cauze, motive) nu se scrie ca listă de cuvinte. O scriu în propoziții întregi; lista rămâne pentru informații de același fel, de exemplu ce se poate recicla.

Răspuns: 1) Tot textul îngroșat: păstrez boldul doar pentru câteva idei-cheie. 2) Imagine fără legătură: pun o fotografie despre reciclare, cu legendă. 3) Grafic fără titlu: adaug titlul. 4) Explicație scrisă ca listă: o scriu în propoziții.

1. Observ că pentru fiecare club se repetă aceleași trei informații: ziua, ora, locul. Acestea devin coloanele tabelului.
2. Fiecare club devine un rând: șah, robotică, teatru.
3. Completez tabelul și verific că n-am pierdut nicio informație din paragraf.
4. Explic avantajul: cititorul găsește dintr-o privire ce îl interesează și poate compara cluburile, fără să recitească fraze lungi.

Răspuns: Coloane: Clubul / Ziua / Ora / Locul. Rânduri: șah / luni / 14 / sala 12; robotică / miercuri / 15 / laboratorul de informatică; teatru / vineri / 13 / sala de festivități. Tabelul e mai ușor de citit pentru că informațiile de același fel stau în aceeași coloană și se pot compara repede.

1. Pentru fiecare pagină mă întreb ce i-ar fi greu cititorului să-și imagineze doar din cuvinte.
2. Pagina 1: traseul trenului se înțelege bine pe o hartă desenată simplu, cu orașul de plecare și stația de sosire. O așez lângă paragraful despre drum.
3. Pagina 2: cascada este un loc real, deci o fotografie, pusă lângă descrierea ei.
4. Pagina 3: plantele se compară ușor dacă le pun una lângă alta: desene sau fotografii mici, fiecare cu numele plantei. Pot adăuga și un bilet de tren sau o frunză presată, ca la un colaj adevărat.
5. Verific să nu pun imagini fără legătură cu textul și ca fiecare să aibă o legendă.

Răspuns: De exemplu: pagina 1: hartă desenată a traseului, lângă paragraful despre drum, legenda „Drumul nostru cu trenul”; pagina 2: fotografie a cascadei, lângă descriere, legenda „Cascada, la capătul urcării”; pagina 3: desene sau fotografii mici ale plantelor, fiecare cu numele ei, eventual o frunză presată lipită lângă text. Se acceptă orice alegeri justificate.

1. A. Titlul anunță subiectul pe scurt și atrage atenția. Subtitlurile urmează întrebările cititorului: ce aduc? când și unde?
2. B. Informațiile de același fel merg în listă: ce se primește și ce nu se primește. Îngroșez ce nu trebuie ratat: intervalul și locul.
3. C. Aleg o imagine care ajută, nu una decorativă: de exemplu o fotografie a bibliotecii din satul vecin, ca elevii să vadă unde ajung cărțile.
4. D. Leg fiecare element de rolul lui pentru cititor și număr cuvintele. Textul model are 35 de cuvinte.

Răspuns: A. Titlu: „Dăruiește o carte!”; subtitluri: „Ce cărți strângem”, „Când și unde le aduci”. B. Listă: cărți pentru copii și adolescenți, în stare bună; nu: manuale vechi, reviste. Îngroșat: „luni-vineri, 8-14, la secretariat”. C. Fotografia bibliotecii din satul vecin, cu legenda „Aici vor ajunge cărțile voastre”. D. De exemplu: „Titlul atrage atenția, iar subtitlurile împart informația, ca elevii să găsească repede ce îi interesează. Lista arată clar ce cărți se primesc, iar scrisul îngroșat scoate în evidență programul. Fotografia le arată unde ajung cărțile.”