TIPARE TEXTUALE DE STRUCTURARE A IDEILOR: comparație, analogie, pro și contra - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) Două elemente de același fel (două mijloace de transport), puse față în față după criterii (dacă se pliază, siguranța pe drum), cu conectorii „Spre deosebire de”, „În schimb”: comparație.
2. b) Un lucru abstract (atenția) explicat printr-unul cunoscut (lanterna), cu corespondențe (locul luminat = ce observi; umbra = ce scapă) și formula „Tot astfel”: analogie.
3. c) Un avantaj, apoi un dezavantaj al aceleiași idei, legate prin „Pe de altă parte”: pro-contra.
4. d) „ca o oglindă” creează o imagine pentru o singură însușire (strălucirea) și nu explică nimic: este o comparație, figură de stil, nu un tipar de structurare a ideilor.

Răspuns: a) comparație; b) analogie; c) pro-contra; d) comparație, figură de stil (nu tipar de structurare a ideilor).

1. Asemănare: conectorii care leagă două elemente prin ce au comun: „la fel ca”, „similar cu”.
2. Deosebire: conectorii care opun două elemente comparate: „spre deosebire de”, „în timp ce”.
3. Pro: conectorii care adaugă un argument în favoarea ideii: „de asemenea”, „un alt avantaj este”.
4. Contra: conectorii care schimbă perspectiva sau aduc un argument împotrivă: „pe de altă parte”, „totuși”, „un dezavantaj este”, „dimpotrivă”.

Răspuns: Asemănare: la fel ca, similar cu. Deosebire: spre deosebire de, în timp ce. Pro: de asemenea, un alt avantaj este. Contra: pe de altă parte, totuși, un dezavantaj este, dimpotrivă.

1. Recunosc structura bloc: prima frază e numai despre fotbal, a doua numai despre înot.
2. Extrag criteriile, care apar în aceeași ordine la ambele sporturi: felul în care se practică (în echipă / individual), locul (teren / bazin), calitățile dezvoltate (viteză și colaborare / rezistență și respirație).
3. Rescriu luând criteriile pe rând și punând ambele sporturi în același enunț, cu un conector de deosebire.

Răspuns: Criterii: felul în care se practică, locul, calitățile dezvoltate. Punct cu punct: „Fotbalul se joacă în echipă, în timp ce înotul este un sport individual. Primul se practică pe un teren deschis, pe când al doilea, în bazin. În sfârșit, fotbalul cere mai ales viteză și colaborare, în schimb înotul dezvoltă rezistența și respirația.”

1. Pentru fiecare noțiune mă întreb: ce face, la ce folosește? Apoi caut un lucru cunoscut care face același lucru în altă lume.
2. a) Planul arată ordinea ideilor de la început până la sfârșit: ca o hartă de excursie. Corespondențe: punctul de plecare = introducerea; etapele drumului = ideile din cuprins; destinația = încheierea.
3. b) Parola permite accesul doar cui o știe: ca cheia de la casă. Corespondențe: cine are cheia intră; dacă o împrumuți, intră și alții; dacă ai pierdut-o, schimbi încuietoarea, adică parola.
4. c) Ciorna e locul unde încerci, greșești și corectezi: ca schița unui pictor. Corespondențe: liniile șterse = cuvintele tăiate; schița nu se expune = ciorna nu se predă; tabloul final = textul pe curat.

Răspuns: a) „Planul compunerii seamănă cu harta unei excursii: așa cum harta arată de unde pleci, pe unde treci și unde ajungi, planul arată introducerea, ideile din cuprins și încheierea.” b) „Parola funcționează ca cheia casei: deschide doar pentru cine o are, iar dacă ai pierdut-o, o schimbi, cum ai schimba încuietoarea.” c) „Ciorna este pentru un elev ce este schița pentru un pictor: acolo încearcă, șterge și corectează, înainte de varianta finală.”

1. Verific cele două condiții: termenul cunoscut este mai familiar? Asemănarea privește felul în care funcționează lucrurile?
2. a) Grădinarul e familiar; corespondențele sunt mai multe și reale (udă = încurajează, sprijină = ajută, taie ce încurcă = corectează). Reușită.
3. b) Explică o noțiune științifică prin alta, la fel de grea pentru un elev. Necunoscutul e explicat prin necunoscut: nepotrivită.
4. c) Asemănarea („au o ușă”) e un detaliu întâmplător, care nu explică nimic despre cum funcționează o clasă. Ar fi devenit analogie dacă vorbea, de pildă, despre colaborare: fiecare elev își face partea, ca albinele.

Răspuns: a) reușită. b) nepotrivită: explică un termen necunoscut prin altul la fel de necunoscut. c) nepotrivită: asemănarea este un detaliu fără legătură cu felul în care funcționează cele două.

1. Problema 1: opinia apare în introducere. În tiparul pro-contra, introducerea doar prezintă tema și anunță că vor fi cântărite ambele perspective.
2. Problema 2: textul este dezechilibrat (trei argumente pro, unul contra), deci devine o pledoarie, nu o analiză.
3. Problema 3: argumentul contra nu este explicat („Unii spun că e greu.”). Nu se înțelege ce anume e greu și de ce.
4. Refac: introducere neutră, două pro și două contra explicate, opinia doar în încheiere, cu o justificare.

Răspuns: De exemplu: Introducere: „Tot mai multe școli se întreabă dacă elevii ar trebui să-și aleagă singuri o materie opțională. Merită privite ambele perspective.” Pro: 1. elevii învață cu mai mult interes ce au ales; 2. își pot descoperi un talent. Contra: 1. la 13-14 ani, unii aleg după prieteni, nu după interes; 2. școala nu poate oferi oricâte opțiuni, deci mulți nu primesc prima alegere. Încheiere: „Cântărind argumentele, cred că alegerea ar trebui făcută de elev, dar după o discuție cu dirigintele.”

1. Aleg două criterii pe care le pot aplica la ambele: ritmul (cine decide cât de repede lucrezi) și ajutorul (ce faci când nu înțelegi).
2. Pentru criteriul 1: singur îți stabilești ritmul; în grup, ritmul e comun. Pentru criteriul 2: singur cauți răspunsul în carte; în grup, întrebi un coleg.
3. Pun ambele elemente în aceeași frază, cu conectori („în timp ce”, „spre deosebire de”, „în schimb”). Închei cu o concluzie care nu repetă, ci interpretează. Număr cuvintele.

Răspuns: Model: „Când înveți singur, îți stabilești propriul ritm, în timp ce în grup trebuie să te adaptezi la ceilalți. Spre deosebire de lucrul în grup, învățatul singur te obligă să cauți tu răspunsul când te împotmolești. În schimb, într-un grup, un coleg îți poate explica imediat ce nu ai înțeles. Așadar, fiecare metodă are un punct tare: singur te concentrezi mai bine, iar în grup înțelegi mai repede ce ți-a scăpat.” (aproximativ 70 de cuvinte)

1. Introducerea: pun tema ca întrebare și anunț că voi cântări ambele perspective. Nu îmi spun încă părerea.
2. Pro: odihna (un elev odihnit e mai atent) și drumul (cei care fac naveta n-ar mai pleca pe întuneric iarna). Le introduc cu „Pe de o parte” și „De asemenea”.
3. Contra: programul s-ar termina mai târziu (mai puțin timp după-amiaza) și părinții care pleacă devreme la serviciu. Le introduc cu „Pe de altă parte” și „În plus”.
4. Încheierea: abia acum îmi spun opinia, cu „Cântărind argumentele, cred că”, și o justific. Număr cuvintele: textul model are 126.

Răspuns: Text model: „Ar trebui ca orele să înceapă la ora nouă? Părerile sunt împărțite, așa că merită cântărite ambele perspective. Pe de o parte, un program mai târziu le-ar permite elevilor să doarmă mai mult, iar un elev odihnit este mai atent la primele ore. De asemenea, colegii care fac naveta nu ar mai pleca de acasă pe întuneric în zilele de iarnă. Pe de altă parte, orele s-ar termina mai târziu, deci ar rămâne mai puțin timp pentru teme, sport sau cercuri. În plus, unii părinți pleacă devreme la serviciu și nu ar avea cu cine să-și lase copiii dimineața. Cântărind argumentele, cred că un început la ora opt și jumătate ar fi un compromis bun, pentru că elevii ar câștiga puțină odihnă fără să piardă după-amiaza.”