Știi momentul ăla când dai de o problemă cu două mărimi necunoscute și nu știi de unde să apuci? Exact pentru asta există sistemele de două ecuații liniare cu două necunoscute — și în lecția aceasta înveți prima metodă clasică de rezolvare: metoda substituției. Vei vedea pas cu pas cum poți „scoate” o necunoscută dintr-o ecuație și o înlocuiești în cealaltă, transformând tot sistemul într-o singură ecuație simplă pe care știi deja să o rezolvi. E mai logic decât sună, promit. Metoda asta apare la teze, la evaluare națională și în orice problemă care implică două condiții simultan — vârste, prețuri, distanțe. Odată ce prinzi ideea, o să fie greu să ți-o mai scoată cineva din cap.
Enunț
Rezolvați prin metoda substituției sistemul:
Rezolvare
Din ecuația (1) exprimi , apoi substitui în ecuația (2):
Explicație
Cheia metodei substituției este că prima ecuație îți „oferă” pe exprimat prin . Înlocuind acea expresie în a doua ecuație, rămâi cu o singură necunoscută — — pe care o calculezi normal. Apoi mergi înapoi și afli . Verificarea în ambele ecuații confirmă că perechea găsită satisface simultan ambele condiții.
Da, absolut. Exprimi oricum una dintre necunoscute, doar că vei lucra cu fracții. De exemplu, din obții . E puțin mai lung, dar pașii sunt identici. De aceea, când ai de ales, merită să alegi ecuația cu coeficientul cel mai simplu — îți salvezi timp și greșeli de calcul.
Lipsa parantezelor la substituție. Dacă și înlocuiești în , trebuie scris , nu . Fără paranteză, nu se înmulțește cu 3 și rezultatul e greșit. Pune mereu paranteză în jurul expresiei substituite — e cel mai simplu mod să eviți această capcană.
O singură ecuație liniară cu două necunoscute are o infinitate de soluții — orice pereche de pe dreapta respectivă funcționează. A doua ecuație adaugă o condiție suplimentară, iar împreună „prind” exact o singură pereche care le satisface pe amândouă simultan. Asta e puterea sistemului: două condiții = o soluție unică.