Matematica devine interesantă când numerele nu mai au limite fixe — și exact asta se întâmplă când rezolvi inecuații în mulțimea numerelor întregi. Lecția aceasta te poartă pas cu pas prin tehnica de a găsi toate valorile întregi care satisfac o inecuație: când să păstrezi sensul inegalității, când îl întorci, și cum să citești corect soluțiile pe axa numerelor. Dacă te-ai împiedicat vreodată la semnul „<" sau „>” și nu știai dacă să incluzi sau nu capătul intervalului, răspunsul e chiar aici. La final vei ști exact ce scrii ca mulțime de soluții și nu vei mai confunda niciodată cu atunci când dai răspunsul.
Enunț
Rezolvă inecuația în mulțimea numerelor întregi și scrie mulțimea soluțiilor.
Rezolvare
Mutăm termenii cu x în stânga și constantele în dreapta:
Explicație
Am tratat inecuația ca pe o ecuație obișnuită: am mutat în stânga și în dreapta, schimbând semnele. Deoarece am adunat și scăzut (nu am înmulțit cu negativi), sensul inegalității rămâne neschimbat. Soluția în înseamnă toate numerele întregi mai mici sau egale cu 8 — o mulțime infinită spre stânga.
Gândește-te simplu: e adevărat. Dacă înmulțești ambii membri cu , obții și . Pe axa numerelor, e mai mare decât , deci inegalitatea devine . Sensul s-a răsturnat! Asta se întâmplă de fiecare dată când lucrezi cu un factor negativ — ordinea numerelor negative e oglindită față de cele pozitive.
Elevii uită că soluțiile trebuie să fie numere întregi. Găsesc intervalul corect, de exemplu , dar scriu doar „” fără să precizeze că . La test, profesorul îți cere explicit mulțimea scrisă cu numere întregi. O altă greșeală clasică: nu întorc semnul când împart la un număr negativ.
Folosești notația cu mulțimea: . Dacă intervalul e mărginit în ambele sensuri, de exemplu , listezi valorile întregi: . Când e infinit, punctele de suspensie arată că șirul continuă. Ambele forme sunt acceptate, dar cea cu e mai elegantă și mai scurtă.