Mulțimile nu există izolate — ele se întâlnesc, se suprapun, se conțin una pe alta, sau sunt perfect identice. Lecția aceasta îți arată exact cum descriem aceste relații între mulțimi folosind trei concepte esențiale: egalitatea, incluziunea și submulțimile. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce matematica vorbește despre „aparținere” și „includere” ca și cum mulțimile ar fi niște cutiuțe, vei primi răspunsul clar și vizual chiar aici. Vei scăpa de confuzia dintre simbolurile și — o greșeală clasică de test — și vei ști să compari orice două mulțimi fără ezitare. E o lecție scurtă, dar pune bazele pentru tot ce urmează în teoria mulțimilor.
Enunț
Se dau mulțimile și . Verifică dacă , dacă și dacă , apoi listează toate submulțimile lui .
Rezolvare
Determinăm elementele lui B, comparăm mulțimile, apoi găsim submulțimile lui C:
Explicație
Am scris mai întâi în extensie pentru a putea compara element cu element. Două mulțimi sunt egale exact când fiecare element al uneia se regăsește și în cealaltă — deci egalitatea implică automat incluziunea în ambele sensuri. Pentru submulțimile lui , o mulțime cu elemente are mereu submulțimi — aici , inclusiv mulțimea vidă .
Foarte simplu: se folosește între un element și o mulțime — de exemplu . Simbolul se folosește între două mulțimi — de exemplu . Dacă scrii , e corect; dacă scrii , e greșit. Întrebarea-cheie: ce ai în stânga — un element sau o mulțime?
Da, și e unul dintre acele lucruri care par tricky la început. Logica e simplă: pentru ca să nu fie submulțime a lui , ar trebui să existe un element în care să nu fie în — dar nu are niciun element, deci condiția nu poate fi încălcată. Prin urmare, pentru orice mulțime .
Folosești formula , unde este numărul de elemente ale mulțimii. De exemplu, o mulțime cu 3 elemente are submulțimi. Dacă ai timp la test, poți și lista — dar formula e mult mai rapidă și nu dă greș. Reține că și mulțimea însăși se numără întotdeauna.