Fracțiile algebrice sunt exact ca fracțiile obișnuite pe care le știi deja — doar că în loc de numere simple, la numărător și numitor apar expresii cu litere. Iar cea mai importantă întrebare pe care trebuie să ți-o pui înainte de orice calcul este: pentru ce valori ale lui x fracția există cu adevărat? Lecția aceasta te învață cum să determini domeniul de definiție al unei fracții algebrice, adică mulțimea valorilor pentru care expresia are sens. Vei scăpa de greșeala clasică de a împărți la zero fără să îți dai seama, și vei ști exact ce condiții trebuie să scrii la orice exercițiu de acest tip — la teză sau la olimpiadă.
Enunț
Determină domeniul de definiție al fracției algebrice .
Rezolvare
Condiția de existență: numitorul ≠ 0.
Explicație
Numărătorul nu pune nicio restricție — poate fi orice. Numitorul, în schimb, nu are voie să fie zero. Rezolvăm ecuația numitorului și găsim valorile interzise: și . Le excludem din și obținem domeniul. Numitorul a fost factorizat ușor găsind doi factori ai lui 6 cu suma 5.
Zero este număr, dar împărțirea la zero nu produce niciun rezultat definit în matematică — nu e infinit, nu e zero, pur și simplu nu există. Dacă o fracție algebrică are numitorul zero într-un punct, fracția nu are valoare în acel punct, exact cum un drum blocat nu te duce nicăieri. De aceea excludem acele valori din domeniu.
Minunat — munca e deja pe jumătate făcută! Un produs este zero când cel puțin un factor este zero. Pui condiția și separat, obții și , și domeniul devine . Nu trebuie să înmulțești factorii înapoi.
Cea mai comună greșeală e să rezolvi ecuația numitorului și să incluzi valorile găsite în domeniu, în loc să le excluzi. Reține: valorile care anulează numitorul sunt tocmai cele interzise. Dacă găsești , scrii , nu . O confuzie mică, dar cu impact mare la corectare.