Ai ajuns la una dintre cele mai elegante operații din algebră — și, sincer, una care îi încurcă pe mulți elevi la început, dar devine logică imediat ce înțelegi regula de bază. Lecția aceasta te plimbă pas cu pas prin adunarea și scăderea fracțiilor algebrice: de la cazul simplu, când numitorii sunt deja la fel, până la situațiile în care trebuie să găsești numitorul comun al unor expresii cu litere. Vei vedea că fracțiile algebrice se comportă exact ca fracțiile cu numere — trucul e să nu te lași intimidat de prezența lui . La final, vei putea simplifica, aduna și scădea orice expresie de acest tip fără să îți piezi șirul calculului.
Enunț
Calculează și simplifică rezultatul cât mai mult posibil, cu condiția că și .
Rezolvare
Fiecare pas separat:
Explicație
Primul lucru pe care îl facem este să descompunem numitorul ca produs — și vedem că apare în ambii numitori. Asta înseamnă că numitorul comun este . Amplificăm prima fracție cu , aducem fracțiile la același numitor, apoi adunăm numărătorii. Numărătorul rezultat nu mai poate fi simplificat cu , deci acesta este rezultatul final.
Descompune fiecare numitor în factori, ca la numere. Numitorul comun va conține fiecare factor o singură dată, la puterea cea mai mare la care apare. De exemplu, dacă ai și , numitorul comun este — nu . Exersează câteva exemple și vei vedea că devine reflex.
Greșeala de semn este cea mai frecventă capcană la scădere. Când scazi o fracție, minusul se distribuie la toți termenii din numărătorul ei, nu doar la primul. Deci . Pune paranteze în jurul numărătorului pe care îl scazi — îți salvează calculul de fiecare dată.
Pentru că simplificarea se face doar pentru factori comuni ai întregului numărător și întregului numitor, nu termen cu termen. Dacă simplifici înainte să aduci fracțiile la numitor comun, schimbi valoarea expresiei și obții un rezultat greșit. Aduni mai întâi, obții o singură fracție, abia apoi simplifici — ordinea contează.