Știi cum uneori o imagine explică mai bine decât o sută de cuvinte? Exact asta face graficul unei funcții — transformă o regulă abstractă, scrisă cu litere și numere, într-o formă vizuală pe care o poți vedea, analiza și înțelege dintr-o privire. Lecția aceasta îți arată cum să construiești și să interpretezi reprezentarea geometrică a graficului unei funcții, pas cu pas, fără să te pierzi în calcule. Vei afla ce înseamnă că un punct aparține graficului, cum alegi valorile potrivite pentru tabel și cum unești punctele ca să obții o curbă sau o dreaptă cu sens matematic. Dacă ți s-a părut vreodată că funcțiile sunt prea abstracte, această lecție îți schimbă perspectiva.
Enunț
Fie funcția , . Completează tabelul de valori pentru și reprezintă graficul funcției în sistemul de axe ortogonale.
Rezolvare
Calculăm f(x) pentru fiecare valoare a lui x, obținem punctele, apoi le reprezentăm:
Explicație
Înlocuim pe rând fiecare valoare a lui în expresia și obținem coordonata a fiecărui punct. Perechile se marchează în sistemul de axe. Deoarece funcția este de gradul I, toate punctele sunt coliniare — adică se află pe aceeași dreaptă.
Pentru o funcție de gradul I (dreaptă) sunt suficiente două puncte, dar recomand trei — al treilea verifică dacă nu ai greșit calculul. Pentru funcții de grad mai mare, cu cât folosești mai multe puncte, cu atât graficul iese mai precis. La teste, trei până la cinci puncte bine alese sunt de regulă suficiente.
Simplu: iei coordonata a punctului, o înlocuiești în formula funcției și calculezi . Dacă rezultatul este egal cu coordonata a punctului, atunci punctul se află pe grafic. Dacă nu, punctul este în afara graficului. Este o verificare rapidă de făcut întotdeauna la test.
Cel mai frecvent se greșește la marcarea punctelor în sistemul de axe — se inversează coordonatele, adică se pune pe axa orizontală și pe cea verticală. Ține minte: primul număr din pereche merge întotdeauna pe axa orizontală (Ox), al doilea pe axa verticală (Oy).