Modul imperativ este modul verbului prin care dai un ordin, faci o rugăminte sau oferi un sfat direct cuiva. Îl folosești zilnic, poate fără să-ți dai seama: „Vino aici!”, „Citește cu atenție!”, „Nu uita să închizi ușa!” — toate acestea sunt imperativ. La școală apare în cerințele din teste, în rețete, în instrucțiuni, în regulamente. De ce merită să-l înveți bine? Pentru că greșelile la imperativ sunt foarte vizibile — un „du-te” scris „dute” sau un „fii atent” confundat cu „fi atent” trădează imediat nesiguranța în limbă. Iar un vorbitor sigur pe el știe exact cum să ceară, să sfătuiască și să interzică.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei ști să recunoști imperativul în orice text și să îl deosebești de alte moduri verbale.
• Vei ști să formezi corect imperativul afirmativ și negativ pentru verbele din toate conjugările.
• Vei ști să aplici regulile de scriere cu cratimă când imperativul se leagă de pronume (du-te, spune-mi).
• Vei ști să explici de ce imperativul există doar la persoana a II-a singular și plural.

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

• „Nu vorbești!” în loc de „Nu vorbi!” — imperativul negativ cere infinitivul, nu indicativul. Regula pare ciudată, dar tocmai ea face ca ordinul negativ să sune categoric.
• „Fi atent!” în loc de „Fii atent!” — imperativul verbului „a fi” este „fii”, cu doi i. Un singur „i” înseamnă infinitivul scurt, nu un ordin.
• „Dute!” sau „Du te!” în loc de „Du-te!” — pronumele care însoțește imperativul se leagă prin cratimă, fără spațiu și fără să dispară liniuța.

Întrebări frecvente