Gândește-te la un campionat: cineva câștigă locul întâi, altcineva termină al treilea. Numeralul ordinal există tocmai pentru că avem nevoie să arătăm ordinea, poziția unui lucru într-un șir. Îl folosești când citești un clasament, când spui că locuiești la etajul al cincilea, când vorbești despre al doilea capitol dintr-o carte. Fără el, n-am putea face diferența dintre „am luat nota trei” (câte trei) și „am terminat al treilea” (pe ce loc). E o parte din limbă pe care o folosești zilnic, adesea fără să-ți dai seama — și merită înțeleasă, nu memorată mecanic.
Propoziție
Maria a câștigat a doua medalie de aur din cariera ei.
Analiză
A doua este numeral ordinal, format din articolul a + doua. Se acordă cu substantivul medalie (feminin, singular), de aceea apare forma feminină a doua, nu al doilea. Îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival pe lângă substantivul medalie și răspunde la întrebarea „a câta?”.
Regulă de reținut
Numeralul ordinal se formează cu al + număr + -lea (masculin/neutru) sau a + număr + -a (feminin). Se acordă întotdeauna în gen cu substantivul pe care îl determină: al treilea elev, dar a treia elevă.
Forma doilea este una veche, moștenită, și a rămas fixă în limbă — nu se mai desparte. La fel și întâi sau prima. De la trei în sus, structura devine mai regulată: al treilea, al patrulea. Practic, primele două numerale ordinale sunt excepții pe care pur și simplu le memorezi.
Simplu: uită-te la substantivul din propoziție. Dacă e masculin sau neutru, alegi al cincilea. Dacă e feminin, alegi a cincea. Pune întrebarea: al câtelea? (masculin) sau a câta? (feminin). Substantivul îți dă răspunsul de fiecare dată.
Cel mai des apare ca atribut adjectival — stă pe lângă un substantiv și arată ordinea acestuia. Dar poate fi și nume predicativ: „El a fost al doilea.” Contextul contează. Dacă determină un substantiv, e atribut; dacă completează un verb copulativ, e nume predicativ.