Comunicăm în fiecare zi — acasă, la școală, pe chat, față în față. Dar nu tot ce spunem are același scop. Când ceri o favoare, când mulțumești, când te scuzi sau când promiti ceva, nu doar transmiți informații — faci ceva prin cuvinte. Asta înseamnă un act de limbaj: o acțiune realizată prin vorbire. Atitudinile comunicative sunt, de fapt, pozițiile pe care le adoptăm față de cel cu care vorbim: de colaborare, de impunere, de solicitare, de afirmare. Știind să le recunoști și să le folosești conștient, devii un comunicator mai eficient — nu doar la română, ci în orice situație reală.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei ști să identifici tipurile de atitudini comunicative într-un dialog sau text.
• Vei ști să recunoști actele de limbaj (a promite, a cere, a afirma, a avertiza) și să le numești corect.
• Vei ști să adaptezi tonul și formularea în funcție de situația de comunicare și de interlocutor.
• Vei ști să analizezi un schimb de replici și să explici intenția fiecărui vorbitor.

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

• Confundarea formei cu intenția: o propoziție interogativă nu este întotdeauna o cerere de informație — „Nu ți-e rușine?” e o mustrare, nu o întrebare. Uită-te mereu la context.
• Ignorarea atitudinii față de interlocutor: elevii uneori analizează doar „ce s-a spus”, nu „cum s-a spus” și „de ce”. Atitudinea (respectuoasă, ironică, autoritară) face parte din mesaj.
• A crede că actele de limbaj sunt doar la oral: și în texte scrise — scrisori, mesaje, reclame — există intenții clare: a convinge, a emoționa, a informa. Același instrument, alt canal.

Întrebări frecvente