Știi cum îți dai seama când se întâmplă ceva într-o poveste sau într-o relatare? Răspunsul îl dă, de cele mai multe ori, o propoziție subordonată care arată timpul acțiunii. O folosești când scrii o compunere, când povestești ce ai făcut ieri sau când explici un eveniment istoric. Fără ea, frazele ar părea rupte din timp, fără nicio ancoră. La școală o vei întâlni la analiză sintactică, la exerciții de transformare și la compuneri. Dacă o recunoști și o folosești corect, vorbești și scrii cu precizie — și asta face diferența între un elev care stăpânește limba și unul care doar o folosește la întâmplare.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei ști să recunoști circumstanțiala de timp într-o frază, indiferent de conjuncția prin care este introdusă.
• Vei ști să identifici întrebările la care răspunde și elementul regent pe care îl determină.
• Vei ști să transformi un complement circumstanțial de timp în propoziție subordonată și invers.
• Vei ști să eviți greșelile tipice de punctuație și de topică atunci când folosești această subordonată.

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

• Lipsa virgulei când subordonata stă prima: „Când am ajuns acasă am mâncat.” — greșit. Corect: „Când am ajuns acasă, am mâncat.”
• Confuzia între conjuncții: „Înainte ce să plece, a închis lumina.” — înainte ce nu există în română. Corect: „Înainte să plece, a închis lumina.”
• Confuzia cu circumstanțiala de mod: Unii elevi răspund la întrebarea cum? în loc de când? Verifică întotdeauna cu întrebarea potrivită pusă de la verbul regent.

Întrebări frecvente